Pe câmpul de luptă

Oricât de întuneric e noaptea,oricât de rece e îmbrățișarea ce mă cuprinde,mă rog la Dumnezeu,pentru sufletul meu în câmpul de bătălie al vieții.

   Atunci când gloanțele trec pe lângă urechi,pentru câteva secunde,oprești timpul.În acel moment,mintea ta se teleportează pe peronul unei gari,și începi să privești cum mașinile pline cu amintiri,trec pe lângă tine.E ciudat,când străbați pădurea,te gândești că te dor picioarele,îți e sete,foame,iar armele sunt prea grele.Plângându-ți de milă,ochii tăi văd doar suferința,dar atunci când gloanțele îți spune Haka(cântec-dand al triburilor maori,e un strigăt de luptă) la ureche,duci dorul taceri,iar sufletul îți aruncă imaginile drumui.E ciudat,cum atunci când îți vezi tovarășul de luptă,străpuns de plumb și cupru,regreți că nu i-ai oferit mai multe clipe,mai multă atenție,mai multă înțelegere,mai multe zâmbete.

    Alergând prin glod,cu pușca-n mână,panica și adrenalina te-a cuprins.Începi să pierzi noțiunea timpului,zilele arătând la fel,nopțile asemenea. Obosit de atâta luptă,cuprins de dor,cuprins de teamă,te cuprinde gândul să arunci la pământ arma,să îți pui mâinile la ceafă și să te lași capturat de destin.Dar imediat ce privești cerul,îți dai seama că mai ai un gram de putere,iar arma nu cunoaște pământul,ci doar mâinile și sufletul ce o țin. 

 Vântul îți mângâie fața obosită dar cu urme de speranță,și te pregătești de o nouă zi,o nouă luptă,împotriva inamicului etern:viața.

Teama vs tristete vs furie

      O veche zicală spune „Nu te atașa de oameni,toți te vor lăsa la un moment dat.”Perfect adevărat.Nimeni nu îți va fi alături mereu,mulți te vor dezamăgi,iar pe mulți,tu îi vei dezamgi.Sunt statistici ce spun că introvertiți sunt cei mai fericiți,fie că citesc o carte,privesc pe fereastră sau se află într-un grup de persoane,ei oricum sunt fericiți.În timp ce extrovertiții,se simt bine în compania altor persoane,reîncărcarea „bateriilor”,bazându-se pe comunicarea și găsirea lucrurilor frumoase în locurile aglomerate și/sau în locurile ce emana multă energie.Eu cred ca introvertitul e cel mai norocos.Fericirea lui nu depinde de cineva,nu depinde de energia din jur,ci depinde de el,de pasiunile lui,de lucrurile ce îi oferă confort.A fi introvertit nu inseamna neaparat ca te izolezi de oameni sau că nu ai puterea interioara de a înfrunta „mulțimea”,ci pur și simplu asta te face fericit.Poți să fi  introvertit și foarte bun comunicator.Cum?Cu,cât vorbești cu mai mulți,cu atât vei fi mai dezamăgit.Unul dintre cele mai bune sfaturi e să nu crezi că altul ar face pentru tine ce ai face tu pentru el,sau că te va lăsa în inima lui,atât de profund cât l-ai lăsat tu.Iar enervarea vine în momentul în care,acele persoane nu înțeleg de unde e reținerea ta.Structura caracterului uman se schimbă în mod sistematic.Iubirea nu mai e atât de profundă,dăruirea are o nouă denumire „sacrificiu”,prietenia are o linie trasă,iar loialitatea e în funcție de conjunctură.Dar să ne întoarcem la introvertiți și extrovertiți.Eu mă declar extrovertită,dar mi-aș dori să fiu introvertită,dintr-un simplul motiv:nu vreau ca fericirea mea să depindă de altcineva.Dacă mi-ai citit blogul,înțelegi ce voi spune în următoarele rânduri.

     Iubesc să vorbesc cu oameni,dar sufăr enorm când văd că mulți nu vor același lucru,iar asta mă întristează.Pe cât sunt de fericită într-o zi când am cu cine vorbi,pe atâta sau poate chiar mai mult,sunt tristă atunci când nu o fac,pentru că nu am cu cine.Dacă pot să mă bucur de lucrurile mărunte,lucruri ce depind numai de mine,atunci foarte bine,în momentul de singurătate,provocat de lipsa unor persoane,mă pot ocupa de alte lucruri,ce îmi emana cantitatea de fericire necesară,pentru a fi fericită.Concluzia fiind următoarea:Fericirea ta nu trebuie să depindă de alte persoane,dacă e așa,vei avea multe momente când vei uita chipul acelei fericiri.

       

Te vreau lângă paravan

Cu mult mult timp în urmă….cam trei saptănâni,am început să trag cu ochiul la emisinea „Te vreau lângă mine”.Știu că mulți spun că e o emisiune de o categorie inferioară pentru un om cu IQ standard,dar emisiunea arată preferințele publicului român.Pentru cei ce nu au vizionat niciodata,această emisiune,e o emisiune gen Tinder dar la tv.Unde un om(doar nu un animal) se așează după un paravan și așteaptă ca dincolo de paravan să apară un moartalog…scuze,un om.Își pun întrebari bla bla bla ,ca apoi sa se decidă dacă este ridicat paravanul.Când e ridicat,acea persoana e foarte surprinsă,pentru ca”nu” a/l-a văzut pe martalog/martaloagă pe holurile emisiuni,și „nu” i-a spus ca vine pentru el/ea.Apoi se duc la o cafea,unde persoana respectivă îi spune adevăratele intenți.De obicei că vrea o aventură(dar mai finut),pe principiul,puteam să mă duc pe centură dar așa poate mă fac și cu bani și cu una/unu.Aproape peste tot ești întrebat de căsătorie,acolo nu,trebuie să vine soția/soțul în emisiune și cu puțin noroc își aduce și puradeii.Că dacă tot e show ,show sa facem,nu?Bineînteles,vinovatul e surprins și revoltat.Pe principiul îl prinzi cu una în pat și te întreabă ce cauți acasă,și îți mai dă și un croșeu de stânga.Un alt aspect foarte plăcut e momentul după pauză,când solistul emisiuni (au și trupa,na Gâdea,ia lecții) cântă melodii iar în mijlocul platoului,băbuțele dansează și moșneguții fac tot posibilul să le cucerească dansând iar dacă dansul nu e bun,pot crede că au o criză și primesc respirație bușon la bușon.Cei tineri sunt și ei acolo.Bărbații privesc în stânga și în dreapta,sperând să nu îi vadă rudele și prietenii cum dansează,în timp ce fetele dansează de parcă au un toc rupt dar nu vor să observe lumea.Persoanele sunt puse la paravan după o analiză foarte…detaliată,din dorința de a găsi fiecare persoana perfectă.Iar asta se vede.Afemeiatul e pus cu familista,tupeista cu timidul,educata cu dâng dâng dâng și tot așa.Dar emisiunea e interesantă în sensul că te ajută să vezi și partea umoristică a vieți.

Democrația are un bug

  

 Acel bug,o dată cu trecerea anilor,a dat peste cap întregul sistem al prieteniei,iubiri,loialități,compasiuni și gusturilor.Astfel omul a devenit mai egoist și mai inconștient de proprile acțiuni.Situația financiară,a luat un rol prioritar odată cu mărirea exigenței,în materie de gusturi,a omului.Astfel că indiferent de suma din buzunar,trăim cu impresia că acel buzunar are o gaură.Dar asta nu ar trebui să ne îngrijoreze prea mult,chiar dacă tot timpul ne comparăm cu alte tări,dar nu ne documentăm să vedem de câți ani acele tari sunt în democrație.Totuși asta nu ar trebui să scuze imbecilitatea,imbecilitate întâlnită și în tări cu zeci de ani de democație.

    Ajunge să te uiți la câteva emisiuni de știri,să citești câteva articole din ziare,sau câteva rapoarte publice  guvernamentale,să îți dai seama,că până și țarile care ne dau lecții,au imbecili „olimpici”.

Exemple sunt destule,cum ar fi media adolescenților americani,care la 15/16 ani,nasc deja cel de-al doilea copil.Practic copii nasc copii.Ei fiind întreținuți din bugetul guvernamental.Apoi desele critici la adresa sud americanilor,ca vai sunt exportatori de droguri,aceștia uitând că exact ei primesc acel export.Italieni ce se plâng de imigranți,că le fură job-urile dar refuză salarile ce imigranți le acceptă fãră probleme.Criticarea sistemului nostru educațional dar în momentul transferului copilului român într-o țară străină,acesta este acceptat într-o clasa mai mică,deoarece ei încă nu ajuns la lecțile mai avansate.Dar „noi”suntem o țară cu o vastă cultură…măcar noi știm unde e America,am auzit de Boston,Los Angeles sau Chicago,în vreme ce mulți habar nu au de România,unde e situată,iar de Estonia,nici atât.